Părinții cred mai mult în grinzile de lemn,
în bolovanii strânși la temelia casei, în câinii care stau la pază, e-atât de-aproape soarele că poți să-l torni pe pâine ca mierea dintr-un stup, și ce prietenie mai trăiește între un om și dealul pe care-l duce-n spate, dar noaptea groaza umflă pereții până crapă, o pâine înjunghiată, încet, se face lemn, un roi de greieri negri fac poduri peste vetre, și ii aud cum cheamă o bufniță surdă să ne azvârle-n cer.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Pituţ
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.