Arde cu lumina pala
steaua mea de pricopseala;
spumega-n bolti
lungii ei colti,
creste fara masura .
lacrima cu burta la gura.
N-are, a ei, vreo scânteie,
slujba-i cu mine se-ncheie.
Fiece stea, gândi-vom,
e vegheata de-un suflet de om.
Arzi
cu gazul de lampa al pagubosilor barzi,
arzi, stea,
cât te vrea
dezvelite,
cu masinariile
inima mea!
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.