Sunt clipe când as vrea sa-ti spun:
(cu buze închise) asculta-mi viata!
Nu e nevoie s-o vezi ori s-o citesti,
trebuie doar s-ajungi s-o asculti.
Am avut al meu doar un pogon de cer
(un acru, un iugar, o mila marina?)
si sub atâta spatiu mi-am vazut de-ale mele .
straturile de legume si cubul cu carti;
batrân agricultor de himere, cu oase troznind
de trecerea berzelor, toamna, ascultând
cu înfrigurare clinchetul radioului cu galena
care tocmai anunta timpul probabil de ieri.
Mi-am arat cinstit fictiunile
cu uneltele de faianta dogita, am asezat
asupra lor ploaia si pentru o singura garoafa
am pornit rotile uriaselor mele mori de vânt.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.