Caii batrâni spre abatoare
indii, margeanuri siroind si asii,
ei, blânzii ce, ca niste serpi ai casii
ne-au privegheat peretii-n clatinare.
Nici capetele nu-si vor mai întoarce
cu coamele tot falnice, vibrând,
ei, galopând pe nouri si pe vânt,
pe lung de sabii si sageti de arce.
Ei misca-n mers biblioteci de oase,
cu biblii îngropate-n palimpseste,
foi de papirus, pergamente roase,
caligrafii de sânge, pe matase;
ei ni-s speranta daca, peste creste
mai e vreun tarm necunoscut. Si este!
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.