Marea Messembriei si pietrele ei,
si femeile cu trupul de acum,
ce se cojeau de pamânt, si-am patruns
prin navoade cu miros de sare
si sudoare de dragoste
printre stâlpii de chiparos ars, ai caselor
moarte, naclaiti de smoala corabiilor,
în vechime, în viscolul
icoanelor Trakiei...
Cadeam din icoana-n icoana. Am vazut
un razboinic palid, înfipt, întreg, într-un balaur
din ranile caruia tâsneau tulipe,
si am vazut o madona cu chip de prescure,
cu o singura pleoapa, închisa
de parca, strivind-o, asupra-i ar fi respirat
un barbat,
despicata în doua
de o lovitura de bara.
Mai era si o femeie cu vesmânt de iarmaroc valah,
dincolo de care,
prin cioburile zugravelilor stratificate,
se zarea un mag podidit de frunze si pasari.
Piciorul femeii întâlnea coastele lui
si oasele lui sterpe se îngropau în
carnea ei de pamânt alb...
În preajma, ca într-un cuibar cu oua
în care cad raze de luna
se prafuiau capetele unor batrâni, cu aure rotunde,
strânsi la ceasul de taina al cinei
în jurul unei mese de han.
Din teasta celui care
avea sa tradeze, tâsnea iarba înalta,
iar cel mai tânar dintre ei
surâdea
neînteles, departat, cu gesturi singure.
Prin fibrele lemnului plesnit,
scris pe elineste de carii
si-ncetosat de-o lene-nduiosata,
osteni pe cai rosii si cai albastri
tropaiau pe creneluri de cetati
în cautarea tânarului prelins în sângele unui copil,
vegheat de boi minusculi si de oi voioase...
Oglinzi compunându-se absurd, naruindu-se,
fierbând în culori, sparte de potcoave,
sporind distanta dintre om si moarte,
lâncezind pe sângele unor lumi vechi
icoanele ne ardeau, ne rodeau chipul.
Ne-am rupt din ele, cu vopseaua curgând din urechi,
apoi ne-am privit în lespezi,
ne-am spalat de adorare, uimire si teama,
îngrijorati de clipele
pe care încetasem sa le mai traim,
si-am gândit cu inima strânsa la imaginile
noastre de pe ziduri si gesturi, întrebându-ne
cum vor vibra
sub ochiul viitorimii.
Ne despovaram
de viscolul depus în noi, clatinându-ne înca
între aur si verde...
Cei care vor coborî
în fotografiile noastre, ne vor gasi
ca acum.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.