Noi
Îmbrăcați în piele velină
Am refăcut
Istoriile
Civilizațiilor.
Eram tatăl dezmoștenit
Purtându-le de grijă
Celor 21 de copii
Rămași de la Bach.
Erai fecioara
(Fecioarele n-au țâțe,
Nici pulpe)
Frumoasă ca Persia.
Ne-am împerecheat
Avuțiile. Am făcut
Din iubirea noastră
O cinstită lucrare
A pământului.
Așa te-ai săpat
În carnea mea iubăreață
De oareșicând
(Parfume, lubemuri,
Poștalioanele
Cu actrice). Așa
Ai rămas.
Care ai fost
Masca mortuară
A ploii.
Care ai fost
Covorul meu
De rugăciune….
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.