Da, mai batrân, dar mai aproape de moarte,
mai înțelept, desigur, dar și mai singur,
nu mă mai dărui zilei
cu tot ce sunt,
bătăliile le port cu doar fărâme din mine
însă fragmentele învingătoare puse unele lângă altele
nu mai sunt eu.
Dar e ceva mai întreg
decât marea
care se sparge
mereu?
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.