Copil - Gheorghe Tomozei
Adăugat de: Gerra Orivera

Augustin se mira: Copilăria mea a murit
Și eu trăiesc!
Nu zic la fel. Ca să nu-mi moară
Copilăria am acceptat repedea surpare
În bătrânețe, presimțirea
Sfârșitului. (Destinul
Mă urmează
Smerit).
Am degete la mâini copile încă,
Scriu tot pe caiete-dictando,
Muierile îmi sunt
De plastilină.
Încă mai torn peste priveliști
Gene copilărite.
Voi fi chemat în moarte
Cu numele cel mic.
Scriu tot cu alfabetul
Din clasele primare.
Tot mai cred că pepenii
Sunt ouă de cal. Mai pot
Fi mințit.

Mă vor duce la groapă
Într-un penar!



vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.