De provincie - Gheorghe Tomozei
Adăugat de: Gerra Orivera

Soarele, în sfârșit. Ca maică mare
(numai literar numită bunică)
desenez o cruce în carnea lui
și apoi îl mănânc. Ca-n piei de Cordoba,
cărțile mele sunt legate în coji de pâine
și mă las acestei solubile străvezimi
ce mișcă pe lungi foi galbene
cernelurile poeților provinciali.
(Provinciali sunt toți poeții
încă în viață)
Mâna mi se usucă-ntr-o carte,
semn,
la pagina pururi nescrisă.
Pare o mână furișată-n veston
pentru a astupa, în stânga
o măruntă
fisură.



vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.