Copacii sunt firele de păr ale feței tale,
pământule, bătrâne,
apele sunt pielea ta bună
iar noi suntem dinții tăi
dinții de lapte
și dințiide vin,
sticlind de pofte vorace.
Cu ei, cu noi,
ai mușcat tu din lună.
Cu noi judeci tu
(dinte pentru dinte)
Ca să nu ne fie prea frig
și prea frică
în lume,
ne-acoperi cu blândele
unelte ale sărutului
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei