Și pare că ziua se prinde
de pereții fluizi
ca laptele-n cană
iar oamenii se caută cu mâinile
îngreunate de fructe.
Cheia somnului zvâcnește în palmă
pește de sticlă
și tăvăliți în boabe de grâu
așteptăm ninsoarea de ieri.
Dar brusc se aude o împușcătură.
Iar a ucis vreo dihanie,
braconierul!
Curgem în odăile casei,
calcând cu tălpile, lespezi de gresie
și ne strângeam în jurul,
monstrului
zvârlit pe masa sfintei noastre cine.
Înfrigurați ne regăsim apoi culcușul
iar gurile amanților se caută ca două
găuri de glonț
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.