Lucrurile toate vor fi doar ce sunt,
nimic din mine nu va mai rămâne
în odăile prin care trec,
fără memorie voi iubi, fără speranță.
Sângele îl voi deprinde
să nu mai învețe pe dinafară, alt sânge,
inimii îi voi spune doar pentru sine să bată,
fără sfârșire voi iubi, fără grai.
Voi deretica prin amintiri,
gura am să mi-o cos cu iarbă,
voi așeza între cuvinte, toamna,
fără culori voi iubi, fără tristețe.
Voi iubi fără urme, ca în crime perfecte,
săruturile le voi arde după mine.
Fără trecut voi iubi,
fără durata
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.