Grecul nu se uimește de nimic, nici de sine. Pentru Strabon
orașul Atena este o stîncă așezată pe un șes și locuită de
jur împrejur. Judecînd astfel, Partenonul nu e decât
un dreptunghi de coloane dispuse cu imperceptibile
asimetrii de jur împrejurul unui alt dreptunghi, de aer.
Pentru grec, nu Frinœ vestala i-a pozat celui ce-a
sculptat Afrodita din Cos, ci păstori a unei turme de oi.
Mikena a fost zidită din aur, zestrea Clitemnestrei numără
podoabe de alabastru și sardonix, dar grecul nu le-a
cântat în vers. El și-a lăudat vinul, măslinele pietroase,
pastrama de capră și peștii.
Nimic nu-l poate uimi pe grec. El și-a tras peste suflet
cămașa simplicității și via a lui seamănă cu a lutu-
lui de amforă pe care îl spală uleiul, olarul îl scrie
cu nimfe trupeșe, apoi se năruie, oscior cu oscior,
la picioarele măaslinului umil.
Dar nici moartea nu-l uimește pe grec.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.