Iarna Bucurestilor - Gheorghe Tomozei
Adăugat de: Gerra Orivera

E-o iarna ca pe vremea lui voda
Caragea.
Stau in odaia susa si-aud de-afara vantul.
Arama se cocleste-n ibricul de cafea, si lumanarea scade, cuvantul incetandu-l.
Prin hanuri, cu festile in maini, smerite slugi se-atin la porti si-asteapta clinchenitoare sanii purtate lin, prin viscol, de vizitii de tuci si de-o pereche ninsa, de dihanii
E-o iarna ca pe vremea lui voda
Hangerli,
scurtat de cap de fierul buzatilor ceausi,
Flori sangerii in vase se clatina, tarzii,
cu tremurate lujere spre usi
si simt in pipa arsa tutunul picotind,
de tomuri cand m-apropii, solemne metereze
din care poate umbre viclene se desprind
cu sabii nazuind sa ma reteze.

E iarna doar si umbre ce ma-mpresoara, bland,
trecutul isi pastreaza in mine, ca-n nisipuri,
furtunile albastre, mari focuri scapatand
si impietrite chipuri.
Radvan cu cerbi ca neaua-n decemvre de-as avea,
pe ulitele strambe, cu poduri si dugheni,
printre naluci de arbori cu mine te-as purta
in iarna ca pe vremea lui voda
Mavrogheni



vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.