Orașul vechi. Cu vechituri la răspântii
Și caldarâmele din biblii roase.
Cerul surpat peste aceste neunde
În care zac, devălmășite, turlele
Din Câmpul Lung cu gresiile – piele –
Ale Magdalei. Și chiar trupul casei
E sfârtecat de drumuri: o fereastră
Dă către Bethleem, alta spre Rucăr,
Odaia somnului e în Emaus,
Odaia de ospețe-n Dragoslave. Aici
Golgothei i s-a zis Flămânda;
Se varsă Râul Doamnei în Galil
Iar Piatra Craiului e Muntele
Măslinilor, adică Munte al
Merelor. Aici, naramza
Se aurește peste acoperișe – numai
Șindrilă – iar mormânturile
Zac, în Chedron cu-nstrânsele, bunicii
Ce-și dulgheresc în Nazareth – Malu cu Flori –
Copiii.
Îmi umplu gura cu cireșe – psalmii
De mine răsădiți în graiul aspru
Cu care-mi chem în jurul stânei, câinii –
Și urc pe bolovani de pâine, treapta
Ce duce către crucea de osândă…
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.