Amărunțită de toamnă, via a mea!
Trupul rămâne singur de sine
și intru cu oase blajine, în iarnă
(n-am epoleți, am clavicule)
iar zeii îmi cotrobăie-n cap
ca într-un sertar cu chei
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.