Lumea care sunt - Gheorghe Tomozei
Adăugat de: Gerra Orivera

Un fulger tânăr sângele-ţi despică
şi pentru-o clipă-n sânge ninge surd,
zăpada se străvede printre gesturi
şi de fereastra fumegând, te rupi,
şi ca un orb, în casă cauţi focul
de parcă amintirii-i este frig...
Te temi? E ziua ta. Alt an trecu,
din vârsta-n care abia înveţi să mori
şi dinţii gheaţa albă şi-o înfig
în vocea care nu mai e a ta.
Te strigi cu voce goală în oglinzi
şi viscoleşte-n palmele-căuş
dar umbra când îţi lunecă-n odaie
culorile, ca zidul ţi le sorb,
varul lor cald îl risipesc în mine
şi fără să-nţelegi, eu te trăiesc,
anul pierit, l-alătur vârstei mele
şi jefuită, brusc, de săptămâni,
de nopţi incendiate de miragii,
de zile vechi şi de tristeţi, rămâi,
mereu mai tânără iar eu, bogat,
stând adunat în faţa unei cupe
în trupul spart de răni îmi tăinui prada...
De timp despovărată-n mine treci
(îţi aminteşti, din clasele primare,
principiul vaselor comunicante?)
Dar când ai să te cheltuieşti cu totul
şi nu te vei mai oglindi-n nimic
întoarce-te pentru o oră-n zidul
în care sângele-mi cocleşte-n frescă,
şi-apoi dintre zăpezile căzute
coboară-n lumea care voi fi eu...



vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.