Casele-s pline de mașinării romantice
de dubioasă utilitate: mecanisme
cu pâlnii de zinc, mânere de mahon,
roți din ațe și infernale sertare.
Nimeni nu știe la ce-au folosit.
Se bănuie că erau mașini de tors, aparate
de răsucit țigări, ocheane magice
ori, poate, cutii cu muzici.
Ne-nconjoară cu strategii de război naiv,
inutile, absurde, cu dizgrațioase
burți de tablă bortelită, totuși
ne inventăm mersul care nu le tulbură
Câte-un copil al casei e gata să le fărâme
dar e repede îngenuncheat iar noaptea
tinichelele se strâng de frig și rugină
fierbe ca-ntr-o bucătărie monstruoasă.
N-avem de ales între burduhănoasele
mașinării și acea geometrică sculă,
turnată cu caligrafii de egretă
în argint visător de ghilotină
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.