Ninsoare deci,
gramatică impusă
cu oase reci
în carnea mea supusă.
Vom spune că ne-am știut
totdeauna departe,
ca vasul unui sărut
fărâmițat către toarte
din care vinul a curs
în arâna amară,
o, ultim parcurs
al labei de fiară!
Peste ierbile moi
peste inime, pasul.
Din ce-am fost înde doi
ramâne doar glasul
acestei ninsori
sub ferestrele umede:
Mori suflete, mori
și naște-te suflete!
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei