Vreau să rămân
Aici.
Calc peste un caldarâm
De ouă roșii.
În amintirea mării
Adun cărămizi
Pentru zidirea unui lac.
Nu mai am nimic
De găsit. Mi-am lăsat
Barbă țurcană
Spre a nu fi recunoscut;
Mi-am lăsat limbă
De lup.
În locul spadei
Mi-am legat la brăcinar
Lingura de lemn
A cantinei săracilor.
Sunt și eu un biet animal
Bine suferitor,
Bătrân
Și singur.
Nu mai știu cine sunt.
Necunoscut. Nevăzut.
O, de nu m-ar găsi,
De nu m-ar găsi!
Mi s-a spus
Că în gară
Ar fi sosit o corabie!
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.