Poeţii incunabulelor, vechii,
încercau versul cu scoica urechii,
îl mursecau cu dinţii şi îl
spălau cu limba de mâl.
În morminte nu se cunoaşte
ce e vers, care-s moaşte,
numai ceea ce-a fost mâna
care-a zugrăvit ţărâna
lutul încă-l junghie
cu tăiş de unghie.
În zăpezile de crini
oase-s de alecsandrini
şi ce sfântă lege
să nu poţi alege
fruntea poetului
de craniul sonetului!
Amară devălmăşie
în vechime, în vechie...
Poetul e tibia
Regilor din Biblia,
e călcâiul
lui Ramses întâiul,
e clavicula
lui Caligula!
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.