Când naşte perla să fii moaşa (moşul)
deosebind perliţa de perloi
şi-apoi umplând cu luminare, coşul
cu dulci argintării şi brume noi,
tocmeşte-te la urmă cu zaraful,
fă-ţi unghiile, perlei crude, doici,
o schimbă pe rachiu şi epitaful
ţi-l scrie peste crupa unei scoici,
apoi fii, ploilor ce cad pe fructe, hoţul,
neguţător de faruri ce nu ard
până-ai s-ajungi să-ţi împlineşti negoţul
vânzându-ţi umbra stearpă, unui gard,
învăluit în lut ca-n sarcofagii
pe care vinuri acre au gravat
ca pe un clopot scufundat, mesagii
şi fii, sub smârcuri, clopotul crăpat
ce poate încă, glas dogit, să sune
din apa verde, putredele pânze,
pe-o navă cu catargele nebune .
stâlpi lungi de sare-ai lacrimii neplânse...
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.