Septemvrie Cădeau domol, pe-o carte,
frunze târzii din nucul cel bătrân.
Rădvanul toamnei se zarea, departe,
după himera clăilor de fân.
Septemvrie Cuvinte de iubire
poate n-au fost, eu nu le-am cunoscut.
Ca pozele din cartea de citire,
eram adesea-nsingurat și mut
Septemvrie Lumini licăritoare
învăluiau surâsul meu amar,
și nu mai era doamna-nvățătoare
să-l mângâie pe cel mai trist școlar
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.