Știi tainele să le citești. Misterul
nedeslușit al ploii și înfrunți
al mării haos când cu dinți mărunți
cochiliilor lungi le sfaremi cerul
Pui între gura ta și fructul, punți,
în care dulcele-și prelinge gerul;
e-o pânză-n zări, îi ești corabierul
ești mirele în repetate nunți.
Eu casa mi-o înalț cu stâlpi de rouă
pe aripile-ntinse amândouă
și pe spinarea doar, a rândunicii,
uitat de pămânțești suplicii
și-un singur strop mă năruie, când plouă
dar în cădere sfâșii masca Fricii.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.