Știi să-l auzi din, fără greieri, casă,
pe greierele-literă cum sare
din raftul cărților înșelătoare
(dar nupțial ce l-a primit mireasă)
Din amintire sângele-l asculți
cum bate-ntr-alții povestindu- i fiul,
auzi în cești cum pâlpâie târziul
și pașii dragostei i-auzi, desculți?
Aud desfoliindu-se oglinde,
aud ceremonia ploii. Luxuri
ale urechii mele tresărinde.
la muzici mișcând apele-n havuzuri,
cu trupul meu în care-și au morminte
cele mai vechi din stinsele auzuri.
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.