Tanit - Gheorghe Tomozei
Adăugat de: Gerra Orivera

...Şi noaptea cade în odăi, Tanit,
tot ce-i pământ în mine-a adormit
adoarme calcarul şi apa amăruie...
Ce e lumină către tine suie,
ce-i sunet se depune în cristale
ce e cuvânt alunecă pe dale
şi amintirile pe laviţi curse
se duc să-ngheţe printre urse.
O clipă doar şi moartea a sculptat
alt trup în şinele de somn decolorat
din care-n zori mă trag cu grabă
ca dintr-o mănuşă ruginită de tablă.
Mă-mbrac cu nervii, simţuri de smalţ
le netezesc, cu mişcarea mă-ncalţ
şi intru în ziuă prin hrube ascunse
împăroşat cu frunze,
cu-nfometate unghii
ce-ţi caută genunchii
lumină,
ţiitoare divină,
argint dumicat
de-ntins pe icoane şi de mâncat,
crin nins
leguma ochiului meu stins...



vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.