Tu ţi-ai pus după ureche cercei
de cireşe, tu aştepţi vara şi deretici
în scrinul de scoici. Tu miroşi a
acel nedefinit ceva
care cade pe noi când se naşte o stea.
Dar piatra? Las-o să doarmă,
pietrei i-e iarnă...
vezi mai multe poezii de: Gheorghe Tomozei
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.