- Ia uite, ce drăgălașă,
spuse raza buclucașă!,
privind cu duioșie
spre sămânța ruginie.
Ea a leșinat, săraca
greu atârnă promoroaca
pe genele-i amorțite
și de vânt învinețite.
Să pătrund în casa ei
și să-i spun: Frumoaso, hei,
nu mai sta cu capu'-n jos
ca un moș urât, ghebos!
Scoală, surioară dragă,
nu mai fi o hodoroagă!
Și privi cu duioșie
la sămânța ruginie.
Iar sămânța bucuroasă
se roti pe loc poznașă
Și-apăru din firicel
Un pui mic de ghiocel.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.