Tremura atât de tare, c-a luat-o vântul.
Tremura atât de tare – cum să n-o ia vântul –
acolo departe
o mare
acolo
departe
o insula scăldată în lumină
și mâinile strânse pe lopeți
în clipa când țărmul se ivi
și ochii
închiși, pe anemone marine.
Atât de mult tremura
și-am căutat-o atât de mult
în valea cu eucalipți
primăvara
și toamna
în toate pădurile golașe,
Doamne, la nesfârșit.
Traducere Aurel Rău
din vol. Poezii (Cele mai frumoase poezii) 1963
vezi mai multe poezii de: Giorgios Seferis
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.