Te iubesc de departe;
Fără a-ți simți mirosul,
Fără a te îmbrățișa,
Fără a-ți vedea fața,
Capetele cântăreților cerești
sunt tot mai aplecate cu smerenie spre Dumnezeu,
Tu aici de ce nu ești? De ce nu ești?
Să ștergi lacrimi nevinovate așa cum ai facut-o mereu...
Apus de soare, lună plină, un stilou și-o foaie;
În atât mă mai adăpostesc...
Pe față lacrimi curg șiroaie,
Să îmi fie greu? Nu...glumesc!