O, grațioase și vesele culori
Ce-amarul stăpânit îl crește
Și îl va îndulci,
Căci soarele avid le va înflori,
Le va duce-napoi la suavitate,
O, sâni abia înmuguriți,
Deja suspinători,
Plini și tremurând de noibe ascunse,
V-am
Ochit.
Curcubeie libere
Pe strada ta înaripată
Tainicul dialog scandau.
Vânu-i nestatornic,
Adolescența-nșelătoare.
2
Iatăte dresată, furioasă.
E deja sumbră și afundă
Ora verii ce lasă fără suflare.
Spre o lungă, limpede
Îngropare se merge.
Din nocturna amiază
Singuri, legănându-se obosiți,
Își aduceau aminte:
Nu voi porunci melancoliilor tale,
Dar în scorbura lunii din înalturi
Umbra se va trezi.
În căderea aurorei
Suprema violență
A ardorii va încununua
Liniștit, de neuitat și delicat,
Fruzișul cuminte și foșnitor
Iar prospețimea va auri
Pământul vrăjit.
3
Apoi trec pe fruntea anului
Cu o ultimă roșeață.
De departe un tânăr cor
Se aude:
În apa guralivă
Vezi oglindit un stol de rândunele
Prin înstelatul gri cum se adună.
Aceea a fost ora cea mai dementă.
4
Acum până și visul tace.
E gol și stejarul,
Dar tot înrădăcinat în stâncă.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.