Seara se prelungește
Printr-un foc suspendat
Freamătul din iarbă către puțin dat
Pare infinitul cu soarta că unește.
Lunatic atunci din greșeală născut
Un ecou, din fiorul apelor crescut.
Nu știu cine a fost mai viu,
Susurul până la setosul râu
Sau atenția ce delicat a tăcut.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.