Acum femeia mi se-arată fără multe văluri, într-o pudoare naturală.
Din vremea aceea, gesturile-i libere, ivite dintr-o solemnitate fecundă, m-au încredințat unicei senzații reale.
În intimitatea aceasta am petrecut neobosit.
Se poate face noapte, clarul de lună va avea umbrele mai goale.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.