Am visat, am crezut, mult am iubit
Pe cei ce pe pământ nu mai sunt.
Dar cea mai frumoasă mână, gata
Să îmi sprijine pasul deja neputincios,
Cât se leapădă de suflet,
Îmi strânge brațul ce-a dus voință
Pentru o mie,
Este mâna maternă a Patriei.
Puternică, în angoasă, inspirată,
Grea în pieptul meu,
Inimă tânără, în sine, nepieritoare.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti