Mă întorc din drum
trecând
printre trestiile unduitoare
de-a lungul străzii
jupuite
prin spatele solitudinii
cuvintele
sufletelor pierdute
sfârșesc prin a se stinge
în acele valuri
de stâncă
eliberată de întunericul
ghemuit la
poala cerului
lipicioasă
ca o majolică
sculptând
o buză ascuțită
de prăpastie.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti