Iar când inima cu o ultimă bătaie
Va face să cadă zidul de umbră,
Ca să mă conduci, Mamă, înaintea Domnului,
Precum odinioară îmi vei da mâna.
În genunchi, hotărâtă,
Vei fi o statuie înaintea Celui Veșnic,
Cum deja te vedea
Când erai încă în viață.
Vei ridica tremurând bătrânele brațe,
Ca atunci când ai expirat
Zicând: iată-mă, Doamne!
Și doar după ce mă va fi iertat
Vei avea dorința de a mă privi.
Îți vei aminti că de mult m-ai așteptat,
Și vei avea în ochi un scurt suspin.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.