Melancolie în cădere în trupul legat
de propriul destin.
Abandon nocturn coborând
în corpuri cu sufletul plin prinse
într-o tăcere nemărginită
pe care n-o privesc ochii
ci frica.
Părăsire blândă de trupuri
apăsate de amar
buze închegate
în pornirea spre buze îndepărtate
voluptate crudă de trupuri afundate
în dorințe nestinse.
Lume
Năucire
într-o alergătură nebună
de pupile îndrăgostite.
Într-o cutreierare ce piere în fum
cu somnul
și dacă întâlnește moartea,
mai adevărată se face dormirea.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.