Inima a risipit licuricii
s-a aprins și stins
din verde în verde
am silabisit
Cu mâinile mele plăsmuiesc solul
difuz de greieri
îmi modulez
o
inimă la fel
de supusă
Mă iubește nu mă iubește
m-am smălțuit
cu margarete
m-am înrădăcinat
în pământul putred
am crescut
ca o ciupercă
pe tulpina strâmbă
m-am cules
din tufa
de mărăcini
Azi
ca Isonzo
în asfaltul albastru
mă fixez
în cenușa prundișului
deschisă spre soare
și mă prefac
în zbor de nori
Pe deplin în sfârșit
neînfrânata
înspăimântata ființă obișnuită
nu mai bate timpul cu inima
nu are timp și loc
e fericită
Am pe buze
sărutul de de marmură
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.