Când
noaptea dispare
puțin înaintea primăverii
și rar
cineva trece...
Peste Paris se îndesește
o culoare închisă
de plâns.
Dintr-un colț
de pod
contemplu
liniștea nesfârșită
a unei fete
subțiri.
Bolile noastre
se contopesc.
Și ca duși aiurea
rămânem.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.