De la pielea lepădată de șarpe
La fricoasa cârtiță
Orice gri se irosește pe catedrale...
Ca o proră galbenă
Din stea în stea soarele își ia rămas-bun
Și se încruntă sub boltă...
Precum o frunte obosită
S-a ivit iar noaptea
În săpătura unei palme...
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.