Cui îi dă
un strop de plâns
nepăsătoarea lume
Mărfii vieții
Casele se abat
să nu mă tulbure
Funie de sufocat grumazul
Ochi
de odalisce la plimbare cu umbreluța
Cât de nemișcat e aerul
Litania cu numere de uși încuiate
o murmur, să nu fiu singur
Și noaptea aceasta va trece
Viața asta pe drumuri
umbră șerpuindă de șine de tramvai
peste asfaltul umed
Mă uit la fețele vizitiilor ațipind
Somnul vine
așa grijuliu
să mă ducă aiurea puțin
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.