Un leagăn de aripi în fum
întrerupe liniștea ochilor.
În vânt coralul se șlefuiește
de-o sete de sărutări.
Mă sting în zori.
Mi se strânge viața
într-un ghem de nostalgii.
Reflect azi punctele cardinale ale vremii
când aveam tovarăși
și simț de orientare.
Până la moarte la cheremul călătoriilor.
Avem pauze de somn.
Soarele îmi înăbușă plânsul.
Mă acopăr cu o mantie călduță
de puritate.
Din acest foișor de dezolare
cad în brațele
unui timp mai bun.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti