Doar noaptea mi-e prietenă.
Mereu voi putea petrece cu ea
Clipă de clipă, nu ore vane;
Un timp căruia bătaia inimii i-o dau
Cu recunoștiință, fără durere.
Mi se întâmplă când simt,
Cât iar începe să se desprindă din umbre,
Speranța neclintită
Cum din mine alt foc scoate
Și în tăcere înapoiază,
Cu gesturile tale pământești
Așa iubite că nemuritoare păreau,
Lumina.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti