Scade mlădioasă câmpia de apă.
În urnele ei soarele
Secret încă se scaldă.
O carnație ușoară trece.
Și ea deschide pe neașteptat la sâni
Marea blândețe a ochilor.
Moare umbra scufundată a rocilor.
Dulce împlinire a șoldurilor voioase,
Iubirea adevărată e o liniște aprinsă,
Și mă desfăt cu ea răspândită
De aripa de alabastru
A unei dimineții nemișcate.
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti