Strugurii sunt copți, arat e câmpul,
Muntele se desprinde de nori.
Pe oglinzile prăfuite ale verii
Căzută e umbra,
Printre degetele nesigure
Lumina lor e clară,
Și de departe.
Cu rândunelele fuge
Sfâșierea de pe urmă.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.