Când veni seara
mă odihneam pe iarba monotonă,
și prinse să-mi placă
acea patimă fără sfârșit,
țipăt tulbure, înaripat
pe care lumina murind îl reține.
Traducere de Anca-Domnica ILEA
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.