orice clipă a mea
eu am trait-o
altădată
într-o epocă profundă
din afara mea
Sunt departe cu memoria mea
în urma acelor vieţi pierdute
Mă trezesc într-o baie
de dragi lucruri obişnuite
surprins
şi îmblânzit
Urmăresc norii
ce se topesc încet
cu ochi atenţi
şi-mi aduc aminte
de câte un prieten
mort
Dar Dumnezeu ce este?
Şi creatura
înfricoșată
deschide larg ochii
şi primește
stropi de stele
şi muta câmpie
Şi se simte
din nou bogată
Traducere Ilie Constantin
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti