11
E ceață, orbire confuză, absența ta
E speranță ce consumă speranța,
De tine departe nu mai ascult printre ramuri
Șoaptele generoase ale frunzelor
Cu glasuri novice
Când primăvăratice arderi provoci
În fibrele mele sordide.
12
Vestul în întunecatul umăr simte
Pete de sânge ce se-ntind,
Ce, din adâncul de memorie al nopții,
Recuperate, în gol
Se vor izola degrabă,
Soarele vor sângera.
Traducere Nicoleta Dabija
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.