Traducere de Miron Radu Paraschivescu şi Alexandru Balaci
Acel nimic de nisip ce se scurge
Tăcut din clepsidră şi se depune
Şi, trecătoarele întipăriri pe incarnaţie,
Pe incarnaţia ce moare, a unui nor...
Apoi mâna ce răstoarnă clepsidra,
Întoarcerea, spre a se mişca, a nisipului,
Transformarea tăcută de argint a norului
La întâile scurte palori ale zorilor...
Mâna în umbră a întors clepsidra
Şi nimicul de nisip ce se scurge
Tăcut, e unicul lucru ce se mai aude
Şi, auzindu-se, nu piere-n beznă...
vezi mai multe poezii de: Giuseppe Ungaretti
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.