Am căutat prin lună,
Am căutat prin soare,
Am coborât pe-o dună,
Ajuns-am și la mare.
Văzut-am giuvaerul
Cel de mare preț
Însă-i pierdusem urma
Cu al meu dispreț.
Pe cea mai scumpă mână
Am vrut să îl așez
Să-i cânt apoi din strună
Să simt că iar vibrez.
Pustiu e tot pământul,
Doar hăuri și durere
L-am străbătut de-a latul
Dar totul în jur piere.
Unde e paradisul,
Unde e giuvaerul.
Unde e nestemata
Să o aduc și gata?
Dar lungă-i căutarea
Și-s tare obosit,
Am străbătut eu zarea
Și am îmbătrânit.
Iar m-am întors acasă
Străin, singur și trist,
Beat stau acum la masă,
Sigur nu mai rezist!
Mă duc acum la fata
Căreia l-aș da:
Am fost fraier și gata…
Că l-aș putea afla!
Când luna se rotește
În cercurile ei,
Inima-mi tot crește…
Dar ce văd ochii mei?
Ea e giuvaerul
Cel mai prețios,
Față de-al său chip
Totul e hidos!
Fată de-al său zâmbet
Totul e deșert,
Iar când îi văd în suflet
Eu devin inert.
Numai ea e valoarea
Pe acest pământ
Și numai pentru ea
Mereu eu am să cânt.
Nu mă interesează
Alte bogății,
Te vreau numai pe tine
Ca aici să -mi fii!
vezi mai multe poezii de: Cosma
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoasă revelație.
mirimirela
miercuri, 06 mai 2015
Frumos spus,felicitari.
Remus Bajan
miercuri, 06 mai 2015